Cartile iti schimba viata! ...In bine!

Despartirea a fost mai reusita ca procesul de cucerire

Posted by:

Femeile sunt niste consumatoare din nastere, se consuma pe ele insesi.  Noi femeile suntem niste scenariste innascute, cu motivatia necesara avem cel mai bun sf film in cap. De la prima intalnire s-ar putea sa stim si cum vrem sa arate florile la nunta. Stim si noi dilema, traim cu ea, ne consumam, gandim, radem de filmul nostru si totusi ne face sa ne simtim atat de bine incat preferam sa ramanem in minciuna noastra decat in realitatea voastra. Depinde cat de mare a fost „crushul” pana sa ne trezim sa vedem realitatea noastra, pentru ca cea a barbatului e o insulta fara suflet.

Exista un fel de crush bolnav, o sa-i spun „obsesie feminina”. E atunci cand intalnesti un barbat si parca stii despre el mai multe decat stie el. Cand simti ca il cunosti de undeva. Cand iti spui ca asta tre sa fie al meu. Atunci  cand devii o ignoranta si uiti de ce ar trebui sa cunosti un barbat pana sa iti permiti sa iti placa de el. Atunci cand motivatia de a-l avea este mai mare ca fericirea ta personala, cand uiti de tine doar cu scopul sa-l ai pe el. Cand macar nici nu te intrebi de ce il vrei, sau macar daca e bun pentru tine, doar il vrei si gata.  Uiti de valorile tale, de lista pe care tot ai incercat sa o completezi despre cum sa fie un barbat. Aceasta obsesie feminina e mai flamanda ca pofta de ciocolata. E acel sentiment de frustrare cand ti-ai propus sa nu mai mananci zahar 30 de zile si te trezesti la 12 noaptea mancand o cutie intreaga si te scuzi ca de fapt dormeai, stim amandoua ca te gandeai la cum ai face sex cu el. Apare sentimentul de vina si te intrebai oare ce m-a impins sa mananc atat de multa ciocolata si totusi ai facut-o. E o lupta intre logica si emotii, e un dracusor care iti controleaza mintea si tot ce ai facut este sa-l asculti, pana te trezesti mahmura dimineata de tipetele tale si te intrebi daca a fost un cosmar sau chiar l-ai sunat la trei dimineata  si i-ai trimis mesaje gen „Vro tu la mine vin”.

Cand am patit-o am lasat nebunia sa ajunga la extreme, mi-am spus ca valorile sunt mai mari decat aceasta dorinta bolnava si egoista. M-am surprins pe mine in multe feluri, ma trezeam dimineata si imi dadeam seama ca realitatea era mai rea ca visele. Ma uitam la nebunia mea si imi placea, imi placea ceea ce simteam, imi placea durerea aceea de neputinta. Acea curiozitate pe care o foloseam sa ma intreb continuu de ce o femeie ajunge aici, sa caut explcatii si raspunsuri.

Fugeam de realitatea mea sa ma ascund in visele cu el, eram sigura ca nu ma va tine mult si totusi a fost dublu decat speram eu. La finalul nostru ma uitam la el cum imi spunea:

– Esti nebuna, eu nu as face asta niciodata.

– De ce ai lasat cate-o fereastra deschisa de fiecare data, de ce imi hraneai speranta?

–  Din egoism! Nu o sa neg ca a fost ceva, dar a fost un inceput prost, am fost un porc.

Ma facea nebuna si nu durea pentru ca stiam ca am fost, orice explicatie de genul „Nu stiam ca pot fi atat de nebuna, doar cu tine m-am comportat asa” nu prea isi avea rostul. El avea o idee formata si eu mi-am dat seama de marele DECE.

Trecusera ani de cand nu mai simtisem fluturi in stomac, trecusera ani de cand nu ma mai simtisem atat de plina de viata.  Trecusera atat de mult timp de cand eram sigura ca nu voi mai putea simti sentimentul acela magnific de indragosteala.  Eram sigura ca intalnind pe cineva perfect si daca ii dai drumul din egoism nu mai primesti ceva bun, nu mai primesti nebunie obsesiva plutitoare si tu Dragul meu ai fost acela care mi-a aratat ca inca pot. Inca pot simti si iubi. Poate nu la fel cum am iubit, dar ma bucur sa stiu ca in final sunt vindecata.  Nu am ce regreta, nu vreau sa regret nimic. Ai fost un lucru mai bun decat iti imaginezi. Nebunia mea cu tine a fost pentru mine!



Ana

About the Author

Add a Comment