Cartile iti schimba viata! ...In bine!

Fragment din “Poveste reala”

Posted by:

Iubirile de o noapte sunt ca pungile de chipsuri, pline de aer si fantezii. In final ramai cu gustul chilly si cateva masturbari la ore tarzii.

Ne-am cunoscut de revelion, eram atat de amorezati incat uitasem ca bausem cate trei sticle de vin fiecare. Ceea ce o sa spun mi-a fost si mie greu sa recunosc. M-am trezit pe 1 ianuarie pe la 10 a.m. si ma uitam la el, incercam sa-mi amintesc cum l-am cunoscut. Norocul meu ca aveam costumul Evei pe mine, in schimb el ca un nesimtit doarmea in boxeri negri, ce barbat e asta? Nu vrea sa-si atinga minunea de lenjeria mea? In fine…

Era langa mine adormit bustean, in timp ce eu incercam sa gasesc o solutie. Trebuia sa merg urgent la baie cu treaba numarul doi si sa vomit, doar un pic.

Planul in mintea mea  decurgea perfect, dau drumul la dus si las apa sa curga la chiuveta doar ca oricum ar fi stiut ca  ma c.c. Decid sa cobor din pat, iau patura de la marginea patului si ma infasor in ea cu speranta sa-mi vina o idee pe drum. Se invartea totul, mergeam cu trena dupa mine incercand sa calmez parchetul.  Peste trei secunde imi cautam niste haine in cosul de haine purtate si ma intrebam doar  cat pot sa ma tin. Fiecare secunda era cat o ora, ma intrebam daca restaurantele din zona ar fi deschise sau sa-i pun castile in urechi cu o muzica romantica. Pana atunci nu realizasem cat de inventiva eram in momente de urgenta.

Am refuzat sa mai merg in dormitor asa ca m-am intins pe canapea langa cateaua mea (Maya). Doar ca ea fiind atat de bine educata imi tot arunca cate un latrat spre dormitor spunandu-mi ca e cineva acolo. Incercam sa-i explic ca mami l-a vazut . Voiam sa-i spun ca nici eu nu stiam ce face el acolo insa orice efort era fatal. Am lasat-o sa latre pana il va trezi cu speranta indurerarata ca nu va pleca izgonit din casa mea ci va intelege ca era o urgenta.

Cine nu s-ar fi trezit? A iesit omul din dormitor, a venit catre mine si a incearcat sa ma imbratisesze.  Dupa doua ore de somn arata binisor as spune, un pic botit, ochii ii avea inchisi si ca un dragut ce era ma intreaba:

–          De ce ai fugit din pat?

–          M-am gandit ca dormim mai bine separat!  si incercam sa zambesc finut.

Acele miscari chiar au fost fatale ca in secunda urmatoare imbratisam toaleta, a iesit fara acordul meu! Incercam sa elimin cat mai mult si radeam cu lacrimi, oare cum se aude? M-am spalat pe dinti incetisor si am iesit ca o printesa „I wokup likthis”. Ca un gentleman s-a prefacut ca asa de fapt merg treburile, ca si cum eram amandoi pe un balcon lovit de un soare matinal si noi cu cafeaua in mana. Eu imbracata in tricoul lui si el doar in boxerii negri, doi romantici ce mai. Realitatea era ca el isi pusese hainele pe el, eu eram cu rimelul intins si ochii atat de rosii ca nu puteai sa ghicesti culoarea ochilor.   

A plecat saracul repejor, nu am apucat sa-l intreb cum se simte si toaleta dupa mine nu a folosit-o, norocul lui era ca ii explicasem drumul prin parc si pana la urma cati oameni erau in parc la zece dimineata pe intai Ianuarie?

Nu prea am comunicat noi dupa, norocul nostru ca eram moldoveni si ne-am intalnit la petrecerea de revelion pe rit vechi. Ma uitam le el si el se prefacea ca nu ma vede. Tot ce aveam in cap era imaginea mea din dimineata glorioasa. II dadeam si dreptate, l-am adus in casa mea, ma dezbracasem in fata lui, am vomitat cat era in casa mea, l-am gonit acasa dupa doua ore de somn, cine ar mai fi vorbit cu mine? Spre dimineata vine prietenul ala comun la mine si imi spune ca as fi eu cea inteleapta daca as vorbi cu el.

Imi spuneam eu ca asta e un gentleman adevarat, se preface ca nu ma stie sa nu dea explicatii prietenilor.

Naive mai sunt femeile astea!

Cum mergeam spre el mi-am dat seama de ce ajunsesem cu el acasa, era un barbat bine. Atat de bun ca uitasem ce voiam sa-i spun. Era inalt si avea niste ochi atat de blanzi ca nu vedeai nicio urma de rautate sau judecata. Niste gropite fermacatoare care ascundeau un zambet siret combinat cu o perversitate. Pe nas purta niste ochelari care ziceam ca ii purta mai mult de look. De la ochelari a fost totul, cand il luasem acasa imi imaginasem cum ii arunc  pe jos. Acei ochelari Boss erau  de vina.

M-a imbratisat si mi-a spus ca stie ca e un magar si ca ii pare rau. L-am intrebat doar de ce si mi-a spus ca o sa se revanseze. Simteam ca zbor, simteam ca visez, deci el nu m-a judecat ca aratam diferit dimineata, stia el ca si printesele se c.ca. Luasem decizia sa fiu o doamna si sa nu-l iau acasa din prima. L-am lasat acolo gandidu-se la mine, tot nu a mai sunat deloc pana cand ne-am intalnit la o alta petrecere la care el era mai ametit ca de obicei. Era un barbat atat de iubitor si tandru incat nu mai stiam ce sa cred. Ori sunt niste frati gemeni astia si ala beat e mai curajos ca celalalt sau asta nu-si aduce aminte mai nimic cand bea.

De data asta il luasem acasa insa doar am adormit imbratisati timp de 20 minute ca eu trebuia sa-mi fac bagajul sa plec la munte.

Dimineata l-am lasat acasa si ce sa crezi? Nu a mai scris. Am venit cu niste nervi de la munte si normal ca orice femeie care se respecta l-am sunat. I-am spus de toate, i-am spus lucruri care nici nu stiam ca le gandesc. L-am facut sa spuna ca nu ma place, in final mi-a zis doar:

–          Ce vrei daca ne-am vazut doar beti?

De parca era doar vina mea ca el nu suna cand eram si eu prezentabila, de luni pana vineri imi respectam si eu programul de munca.

Doar ca dupa aceasta discutie venea miercuri si din cate imi amintesc trebuia sa ies la masa cu niste oameni importanti. Am asteptat ora 18:00 ca omul responsabil si dupa am inceput sa bem shot-uri. La toti le spuneam drama mea, normal ca toti spuneau „Lasa-l”!

Nimeni nu ma avertizase ca shot-urile de Jager afecteaza grav, asa ca i-am spus colegei mele ca suntem in zona lui si ca s-ar putea sa-i facem o vizita. A spus doar „ Eu ti sustin draga mia”  cu accentul din reclama Bemol.

Il sun si ii spun ca sunt unde l-am lasat data trecuta, ii explic ca GPS-ul nu mergea la acea ora tarzie (directia in capul meu era pe stand by, oricat as fi incercat sageata statea pe loc) si sa vina sa ne ia. Eu daca ma gandesc la cum aratam atunci ma iau fiorii, nu cred ca o sa aflu vreodata ce gandea el. In concluzie printesa iese la plimbare doar noaptea si beata.

Saracul ne-a suportat pana la patru dimineata,  iarasi ca un gentleman nu ne-a dat afara. Ne-a ascultat toate povestile si unele care poate nu ar fi trebuit sa le stie vreodata.

Dimineata m-am trezit alaturi de prietena mea si incercam sa ne explicam cum de s-a intamplat. Ce ne-a provocat  asa motivatie sa ne plimbam pe la el prin cartier si sa mergem la el acasa.

Peste cateva zile mi-am luxat glezna si ca orice printesa am vrut sa fiu salvata. Toti prietenii erau la munca si imi recomandau o crema antiinflamatoare pe care nu o aveam acasa. Am incercat sa gasesc si partea buna in piciorul umflat si tot ce am gasit, ca trebuia sa-i scriu. Doar el putea sa-mi aduca acea crema! I-am scris dimineata si a venit peste noua  ore.  Imi trecea si piciorul pana a ajuns el. Ma gandeam sa sar un pic in glezna poate se umfla mai tare. Mi-a adus  crema anti-inflamatoare „ Sindolor” si in mintea mea derula reclama in care spune  ca nu e si pentru dureri de inima.

Atunci mi-a spus ca el nu poate avea o relatie, ca e prea comod, ca in viata lui e un haos si ca nu poate sa ma implice si pe mine. Ca sunt ceva frumos pentru el pe care nu vrea sa-l distruga.

Era primul dupa mult timp care imi placea. Ma uiatm la el si stiam ca imi place doar ca refuzam sa aud ce spune. A plecat cum a venit, elegant.

Peste doua zile ma anunta cei de la birou ca trebuie sa merg sa-mi fac medicina muncii. Ca orice muncitor imi fac o programare cat mai curand si imi spun cei de la Medlife ca doar la Floreasca as putea merge. Nu stiam unde se afla acest Medlife insa cu o ora inante de 13:30 am aflat ca se afla in Floreasca Park, acolo unde lucra si domnul plin de haos. Normal ca tot drumul imi tremurau picioarele de parca era cutremur continuu, simteam ca si volanul o sa cada la un moment dat. Pana atunci nu realizasem cat de instabila emotional era masina mea. Nu mai fusesem pe acolo, normal ca nu stiam nici pe unde se parcheaza asa ca am parcat exact in fata ca sa-mi spuna domnul de la intrare ca nu pot lasa masina acolo, ca e ora pranzului si se fac multe livrari. Aveam niste ochi de catelus care implorau bunavointa, inima imi batea ca la un iepuras si ii spun domnului ca imi pare foarte rau insa nu plec pana nu termin aici, ca nu dureaza mai mult de 15 minute.

Am incercat sa alerg acei trei metri cati aveam sa para ca ma grabesc catre usa rotunda miscatoare pe care o vedeam si domnul ma striga „Domnisoara”. Ma intorc rapid fara sa ma opresc din alergat si pana sa imi dau seama ce se intampla am alunecat si am aterizat pe jos intr-o acrobatie de zile mari. Cred ca am auzit si eu sunetul pe care l-a facut ceafa mea de beton, un picior imi era in usa miscatoare si auzeam zgomotul cum incerca sa-mi ia esarfa. Am blocat cativa oameni in usa si cat eram pe jos intinsa imi spuneam ca e imposibil sa mi se intample asta. Imi imaginam cum sta gentlemanul la geam cu zambetul lui pervers, oare apreciaza acrobatiile mele? Erau doua capuri deasupra mea:

–          Te simti bine? Esti OK?

–          Cum sa cazi in halul asta exact aici?

–          Ce spui?

–          Care erau sansele sa ma arunc pe spate atat de elegant exact aici?

M-am ridicat frumos si mi-am dat seama ca usa de la Medlife era langa usa rotitoare si de aceea ma strigase domnul.

Analizele aparent nu au iesit bine. Mi-a spus doamna doctor ca inima nu bate cum trebuie, ca trebuie sa fac si un test psihologic si niste analize de sange. Ma programase sa mai trec de trei ori pe acolo. Zici ca era trimisa de dusman! Am iesit intrebandu-ma cum aratam si ce am transmis de s-a gandit ca am nevoie de un test psihologic. Am urcat in masina si cand sa fac stanga il vad, tragea din tigara si parca zambea pervers ca de obicei. Ma strangea inima si imi venea sa tip, sa urlu, intrebam universul care erau sansele sa dau de el exact acum. Din dorinta sa ma salvez am facut dreapta, insa imi dau seama ca trebuia sa ma intalnesc cu cineva la Promenda. Dau masina inapoi, ma intorc si fac stanga, tot ce mai aveam de facut era sa fug…

 

 



Ana

About the Author

Add a Comment