Cartile iti schimba viata! ...In bine!

Iubire din suferinta!

Posted by:

Ce e iubirea?
IUBIREA……………………………………………………………………………………………………..
Daca ar exista cuvinte sa o explic!
Poate asta e si farmecul ei, nu are nevoie de cuvinte, e prea pura si fermecatoare sa fie inventata in cuvinte nascocite.
Oare toti simtim la fel?
Unii zic ca iubirea e acel sentiment de acceptare si siguranta!
Parca nu asta simt!
Altii sustin ca e o minte dependenta de fericire si ura in acelasi timp?
Nu, nu e nici asta!

 

Cred cu toata puterea, cu toata fiinta ca iubirea le vindeca pe toate!
Cred ca doar iubind putem fi fericiti, acea iubire divina si neconditionata, acel sentiment de daruire totala.
Sunt considerata o naiva declarata, o sensibila acuta pentru simplul faptul pot sa cred in iubire.
Stiu doar ca iubirea vindeca, iubirea ne face fericiti, iubirea ne ridica si iubirea ne coboara.
Cred cu stupoare ca in adancul sufletului cea mai ranita femeie inca spera la o iubire neconditionata si cel mai dur barbat vrea doar sa fie acceptat si iubit cu adevarat.
Obisnuiam sa ma invinovatesc ca pot iubi, obisnuiam sa ascult sfaturile altora, inca mai aud acele voci spunandu-mi ca sunt o proasta care crede si vede doar ce e bun in oameni, ca uit cele rele prea repede, ca iert prea repede.
Care e diferenta dintre indragosteala si iubire? Cand ne indragostim repede si fara frica, cand suntem fericite IUBIM?
Exista iubiri diferite?
Dupa o iubire neimpartasita apare suferinta!

 

Ce e suferinta?
Paulo Coelho spunea ca  „Suferinta apare atunci cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi”
Ma intreb continuu ce e de fapt suferinta?
Acea mistuire sufleteasca care iti incordeaza mintea pe un singur muschi mental. Acea durere inexistenta, care totusi nu te poate lasa sa respiri. Acele nopti nedormite cu un gand amortit in tot corpul, parca si picioarele simt ce mintea abereaza, parca si inima pulseaza mai putin.
Ce e aceasta lupta sufleteasca, acele voci necontenite cu trecuturi prezente?
Intrebari fara raspuns si neintelesuri primitive.
Oricat de rationala as incerca sa fiu nu pot face o conexiune cu realitatea mea, si mai mult parca imi place sa sufar, imi place sa ascult melodii cu lacrimi, imi place sa ud perne si a doua zi sa ma trezesc cu ochii adanciti in perne infoiate.
Ma gandesc ca noi o inventam sa ne simtim minunate dupa ce o depasim, dar de ce apare? Sa ne simtim MINUNATE!
De ce devenim atat de vulnerabile si dorim mai multa si mai multa atentie? Cat de mistuitoare si credincioase unei suferinte lipsite de sens suntem noi femeile?
Cineva zicea ca suferintele sunt asteptari neimplinite, adica orgoliu de copil mare si alintat?
Un orgoliu rautacios urmat de intrebari:
Ël sufera? El plange ca mine?
Si daca ar plange suferinta dispare?
Parca DA un pic.
Ce rele suntem! Si mai spunem ca iubim din suflet! 🙂
Ce e iubirea si ce e suferinta?


Ana

About the Author

Add a Comment