Cartile iti schimba viata! ...In bine!

Nu esti “enough” pentru lista mea

Posted by:

Inca ii simte mainile pe corpul ei, inca ii simte respiratia in parul ei rebel, chiar daca nu stau ambii prea comod, e mai dulce simtirea de a fi lipit unul de altul decat acel inconfort.

Inca traieste cu el in gand, vorbeste cu el, rade cu el si plang impreuna.

O fi nebuna si neastamparata, dar iubirea lui doare mai tare ca celalte, doare ca nici acum nu stie de ce a plecat sau de ce ea a plecat. Nu gaseste niciun motiv rezonabil sa simta acel cutit ranind-o si acuzand-o ca este o lasa. Nu gaseste nimic rezonabil in faptul ca el este acolo si se intreaba daca ea este in regula, iar ea încercând sa il urasca, dar nici pentru asta nu gaseste motive. A fost atat de perfect, a fost mai bun decat si-a dorit, dar l-a lasat sa plece din motive pe care viitorul ar trebui sa i le rezerve. Nici nu mai stie daca mai vrea ce voia, acum stie doar ca el este peste tot. Pana si aerul pe care il respira, ii simte mirosul si isi aminteste cat de bine mirosea.

El i-a promis ca nu pleaca nicaieri ca va fi acolo, dar va mai fi la fel? Nu!

Pentru ca poate motivul il stiu amandoi si nu vor sa il recunoasca, poate ca ambii au o vina. Ambii stiu daca voiau reuseau, dar ei au ales drumuri diferite.

Amandoi au spus in final „Iubirea nu le salveaza pe toate, iubirea nu e raspunsul la tot.”  

Iubirea a ajuns mai mult o potrivire la ce vrem, o lista bifata si daca 2 bifari lipsesc plecam sa cautam lista completa. Ne este frica, dar nu putem renunta la ceva ce vrem, dar inca sustinem ca am iubit neconditionat. Poate o viata ne vom aminti ce am lasat in urma, dar e riscul pe care il luam sa bifam lista.

Avansam, avansam si realizam ca lista noastra se aglomereaza, ca ce era la 17 ani e istorie, acum e de zece ori mai lunga. Pana realizam ca poate ar trebui sa o reducem, cand incepe sa scada increderea in noi si poate acea lista devine mai redusa ca la 17 ani.  

Unii gasesc ce cautau si afirma ca el e alesul sau aleasa, altii au inteles ca nimeni nu e perfect, dar fiind o relatie usoara se vor opri acolo. Mai sunt ceilalti care nu vor sa se opreasca, care stiu ca ii asteapta ceva ce inca nu au trait. Cauta si asteapta imposibilul sa devina posibil, acteapta sa traiasca acea emotie care doarme in ei, dar simt ca e undeva si cineva o va trezi.

Cred ca cel mai important este sa simtim cand sa ne oprim, si sunt sigura ca simtim ceva care ne spune „ Te rog stai aici!”, dar trebuie sa fie din ambele parti ca doar unu nu fac doi.



Ana

About the Author

Add a Comment